 |
|
Migrația vântureilor de seară în Dobrogea |
Nagy Attila - Grupul Milvus (2011/11/16)
Se fac zece ani de când Grupul Milvus se ocupă de cercetarea migrației păsărilor răpitoare. Este un aspect binecunoscut, că numeroase păsări răpitoare, printre care și vânturelul de seară, este specie migratoare de cursă lungă, petrecând lunile de iarnă în Africa. În mod general, strategia de migrare a răpitoarelor se bazează pe un stil de zbor catalizat de coloanele de aer cald ce se formează peste zonele terestre, prin care păsările reușesc să reducă la minim efortul depus. Deoarece peste luciu de apă nu se creează coloane de aer care să susțină păsările, răpitoarele de obicei se feresc de traversarea mărilor și își aleg rutele în așa fel încât să evite întinderile mari de ape. Acest fenomen este mai puțin relevant în cazul răpitoarelor de talie mică, printre care se numără și vânturelul de seară, dat fiind faptul că aceste specii sunt oarecum obișnuite cu zborul activ prin bătăi de aripi puternice. De exemplu Falco amurensis, cea mai apropiată rudă din punct de vedere taxonomic a vânturelului de seară, în cadrul migrației sale de toamnă zboară fără oprire câteva mii de km peste Oceanul Indian. Cu toate astea, după cum a reieșit din informațiile obținute în cadrul proiectului LIFE dedicat conservării lui Falco vespertinus (LIFE05 NAT/H/000122) cu ajutorul vântureilor echipați cu transmițătoare satelitare, chiar și specia noastră, în limitele posibilităților, în timpul pasajului urmărește habitatele terestre. Este mai mult ca posibil ca Csalán respectiv Virág, cele două femele dotate cu transmițătoare, care la un moment dat au ajuns în Ucraina, să fi urmărit ruta pontică și au ocolit Marea Neagră dinspre vest.
Bazată pe acest concept, am considerat că strategia generală de migrație a păsărilor răpitoare trebuie să fie valabilă și în Dobrogea. Călăuziți de această idee, în anul 2000 am străbătut întreaga Dobrogea terestră cu speranța că vom descoperi principala rută de migrație, folosită de răpitoare în pasajul lor de toamnă, și vom avea șansa de a cerceta perioadele de migrație respectiv strategia de zbor a tuturor speciilor de păsări răpitoare migratoare de la noi. Pe baza rezultatelor obținute, am selectat Munții Măcinului ca locul viitoarelor noastre cercetări.
Timp de șase ani am urmărit migrația răpitoarelor în aceste munți dobrogene, și în fiecare an am observat aproximativ 10000 de răpitoare.
Analizând totalurile datelor colectate nu ne este greu să realizăm faptul că, vânturelul de seară nu a fost o specie observată foarte des, abia fiecare al 243-lea răpitor a aparținut acestei specii. Deși, potrivit informațiilor existente privind avifauna Deltei Dunării a fost mai mult decât clar că, vânturelul de seară este o pasăre relativ comună în perioada migrației de toamnă. Ca exemplu, pe baza unor date venite de la specialiști locali, în toamna anului 2007 un coleg de-al nostru angajat în cadrul proiectului LIFE, în vecinătatea Deltei Dunării a regăsit unul dintre locurile de înnoptare folosite de vânturei în perioada de pre-migrație, unde de obicei se adună câteva sute, uneori chiar peste o mie de vânturei de seară. Pe baza acestor informații am tras concluzia, că dintr-un motiv sau altul vântureii ocolesc Munții Măcinului și preferă alte rute în drumul lor spre Africa.
În anul 2010 programul de cercetare a migrației păsărilor răpitoare din Dobrogea, implementat de Grupul Milvus, a ajuns la următoarea treaptă. Dobrogea nu constituie regiune prioritară doar pentru păsările sălbatice. Investitorii din domeniul valorificării energiei eoliene consideră Dobrogea ca fiind una dintre cele mai propice zone din Europa în această privință. Numeroase programe de cercetare și de evaluare a impactului au demonstrat că, turbinele eoliene pot afecta grav anumite populații de păsări. Obiectivul nostru de data aceasta a fost identificarea rutelor existente de migrație, obținerea unei baze de informații care să ne furnizeze suficiente date pentru a putea interveni atunci, când se dorește realizarea unui parc eolian într-o zonă importantă pentru păsările răpitoare migratoare. Perioada de cercetare a fost de această dată de abia două săptămâni, însă contrar anilor precedenți, s-au făcut observații simultane în 15 locații diferite. Deși perioada de cercetare a fost aleasă în mod special încât să acopere vârful de migrație al acvilei țipătoare mici, o altă specie prioritară pentru activitățile de conservare ale Grupului Milvus, ea se suprapune de asemenea cu principala perioadă de pasaj a vânturelului de seară. Din cele aproape 27 de mii de răpitoare identificate 284 au fost vânturei de seară, adică aproximativ un vânturel la o sută de păsări. Senzația noastră a fost totuși că, chiar și aceste efective sunt departe de numărul real de exemplare de Falco vespertinus care migrează prin ruta pontică.
Anul acesta am continuat procesul început în anul precedent, concentrându-ne de această dată asupra sudul Dobrogei. Perioada evaluării a fost aceeași cu cea din 2010, numărătoarele sincronizate s-au desfășurat în 13 puncte diferite. Am considerat de bun augur când în cursul drumului nostru prin Bărăgan spre Dobrogea, am dat de un loc de înnoptare folosită de câteva sute de vânturei. Păsările au folosit ca loc de înnoptare un aliniament de plopi de pe marginea șoselei.
Plantație rutieră și loc de înnoptare în jud. Ialomița (Foto: Nagy Attila)
Centralizând datele colectate în cadrul taberei din acest an am obținut un rezultat care se conturase deja pe baza informațiilor preliminare. Numărul vântureilor de seară observați a fost de departe cel mai ridicat în istoria taberelor de acest gen organizate de Grupul Milvus. Dintre cele peste 17000 de răpitoare mai mult ca 2500 au fost vânturei de seară, adică câte un vânturel la șapte răpitoare!
Prezentarea datelor din 2011 privind migrația vântureilor de seară în Dobrogea (Nagy Attila)
Anul acesta am mai avut o experiență interesantă legată de pasajul vântureilor. Am reușit să găsim un loc de înnoptare care însă nu este unul tipic, frecventat de vânturei noapte după noapte. La sfârșitul unei zi de observații, tocmai când ne îndreptasem spre tabăra noastră din vecinătatea lacului Bugeac, am observat câteva zeci de Falco vespertinus adunându-se pe o linie electrică aeriană de medie tensiune. Deși înaintea acelei zi, timp de o săptămână, în fiecare zi am trecut de două ori pe lângă acest loc, nu s-a întâmplat să vedem vânturei.
Vânturei de seară pe conductoare de electricitate, Bugeac (Foto: Nagy Attila)
Urmărind vântureii, încet numărul lor a crescut la până de peste o sută, și la un moment dat au început să rotească peste o dumbravă dintr-o vale, comportament obișnuit pentru vântureii care se pregătesc de înnoptare. A fost deja aproape întuneric când, potrivit așteptărilor noastre, păsările și-au ocupat locurile pe copacii din vale.
Vânturei de seară pregătindu-se de înnoptare lângă lacul Bugeac (Nagy Attila)
Locul de înnoptare de lângă Bugeac (Foto: Nagy Attila)
Deși în zilele următoare am accesat de mai multe ori acest habitat în orele de amurg, nu am mai văzut picior de vânturel. Cu siguranță am reușit să prindem momentul, când un grup de vânturei de seară aflați în plină migrație, au ales spontan un loc de înnoptare, care le-a găzduit abia pentru o singură noapte.
|
 |
|
Anul recordurilor… |
MME/BirdLife Hungary - Solt Szabolcs (2011/06/24)
Perechi de vânturei de seară în număr record. Aceasta este știrea pe care o primim din pretutindeni. Majoritatea perechilor au depus 4 ouă, rareori găsim ponte de abia 2-3 ouă, ceea ce ne face să sperăm la un an record în ceea ce privește reușita de cuibărit la vântureii de seară din regiunea Panonică. Populația de Falco vespertinus de la Vásárhelyi-puszta a atins cote nemaivăzute, peste 120 de perechi au fost identificate în acest complex de habitate de abia 12000 de hectare. Numărul perechilor este dublu față de situația din anul trecut, iar majoritatea puilor chiar în aceste zile eclozează.
Pui de vânturel în plină eclozare (Foto: Solt Szabolcs)
Anul trecut a fost unul catastrofal privind numărul perechilor solitare, deoarece în condițiile meteorologice vitrege din anul precedent marea majoritate a vântureilor au preferat să cuibărească colonial, sperând ca stilul de viață gregar să îi ajute la vânătoare mai eficace și astfel la creșterea puilor mai cu spor. În acest an însă toate habitatele cât de cât propice sunt invadate de vânturei, și se pare că va fi un an excepțional nu doar pentru vântureii roșii și ciufii de pădure, dar și pentru îndrăgiții noștri vânturei de seară.
Cuib de vânturel roșu (Foto: Solt Szabolcs)
|
|
|
Sosesc… |
MME/BirdLife Hungary - Solt Szabolcs (2011/05/25)
În aceste zile sosesc primii vânturei de seară la coloniile de cuibărit din regiunea Panonică. Chiar și printre cei ajunși atât de timpuriu am avut ocazia de a întâlni cunoștințe mai vechi, adică exemplare inelate în anii precedenți. În multe cazuri acele păsări, care ajung pe la sfârșitul lunii aprilie sau la început de mai, perioadă în care sursa de hrană este destul de slabă, părăsesc colonia deoarece consideră că habitatele folosite de obicei pentru vânătoare nu se ridică la nivelul dorit. Aceste exemplare hoinăresc prin regiunile învecinate, uneori de-a lungul și latul regiunii Panonice, ajungând chiar până în Ucraina în căutarea după locuri prielnice pentru cuibărit.
Mascul inelat la Vásárhelyi-puszta, la Livada de Bihor, jud. Bihor (Foto: Nagy Attila)
Vremea nefavorabilă din începutul acestui an ne-a făcut să ne îngrijorăm, deoarece anii cu multă precipitații de obicei sunt cele mai proaste privind reușita de cuibărit a vântureilor. În Ungaria de exemplu, copacii din una dintre coloniile de cuibărit de la Vásárhelyi-puszta au cedat din cauza nivelului foarte de mare de apă.
Arbori căzuți la pământ cu cuiburi cu tot (Foto: Solt Szabolcs)
Aceste circumstanțe au făcut aproape imposibilă controlarea cuiburilor, deoarece sub colonie a stagnat apă care ajungea până peste genunchi. Aceste condiții ne-au obligat să demontăm jumătate din cuiburi și să le amplasăm în locuri mai uscate, prevenind riscul de fi nevoiți să salvăm cuiburile în plină perioadă de cuibărit.
Chiar și în mai s-a menținut apa de 60-70cm adâncime (Foto: Solt Szabolcs)
Spre norocul nostru și a vântureilor, cu trecerea timpului condițiile meteo au revenit la normal, și spre surprinderea noastră cuiburile ocupate de vânturei roșii respectiv ciufi de pădurea au fost plin de ouă (5-8, respectiv 7-9 ouă/pontă), iar numărul vântureilor de seară aflați în preajmă a atins cote din ce în ce mai înalte.
Femelă de vânturel de seară așteptându-și perechea în cuibul ocupat (Foto: Solt Szabolcs)
Am așteptat cu nerăbdare păsările inelate în anii anteriori (Foto: Solt Szabolcs)
Spre exemplu, un mascul de la Vásárhelyi-puszta, una dintre primele exemplare care au ajuns înapoi, a fost identificat după inelele colorate ca fiind același mascul care a cuibărit anul trecut în acel cuib artificial pe care l-a ocupat și de această dată. Anul trecut perechea sa a dispărut în mijlocul perioadei de cuibărit, însă masculul a reușit să-și crească singurul pui chiar și fără ajutorul femelei. Anul acesta se pregătește de cuibărit fiind însoțit de o altă pereche.
Vânturei reveniți în vechea colonie (Foto: Balogh Gábor și Solt Szabolcs)
Vânturei reveniți în vechea colonie (Foto: Balogh Gábor și Solt Szabolcs)
Vânturei reveniți în vechea colonie (Foto: Balogh Gábor și Solt Szabolcs)
Fred, fosta pereche a lui Anita, singurul vânturel de seară din România echipat cu emițător (Foto: Nagy Attila)
Spre bucuria noastră, am reușit să-l identificăm pe Tihamér, un mascul echipat cu aparat geolocator. Sperăm să reușim să-l capturăm, și să obținem date suplimentare referitoare la rutele de migrație ale vântureilor spre Africa și înapoi.
|
|
|
Întreținerea cuiburilor artificiale montate pentru vânturei de seară |
Nagy Attila (Grupul Milvus) și Solt Szabolcs (MME/BirdLife Hungary) (2011/05/04)
Cu toate că proiectul LIFE româno-maghiar derulat în vederea conservării vânturelului de seară s-a încheiat în anul 2009, în anumite domenii activităţile continuă. Grupul Milvus respectiv partenerii din Ungaria şi-au asumat responsabilitatea de a desfăşura aceste activităţi chiar şi după finalizarea proiectului, astfel în primăvara anului 2011 au realizat lucrările necesare de întreţinere a cuiburilor artificiale montate în cadrul programului LIFE.
Mentenanța cuiburilor în Câmpia de Vest (Foto: Nagy Attila)
Este cunoscut faptul că, vântureii de seară, asemănător tuturor speciilor de şoimi, nu îşi construiesc cuib. Ei ocupă cuiburile goale construite de alte specii, în special cele ale ciorilor de semănătură, deoarece similar cu aceste ciori, preferă să cuibărească în colonii. În anumite regiuni însă, coloniile de ciori lipsesc. Cu această situație se confruntă colegii noștri din Ungaria în județul Csongrád, unde coloniile de ciori au dispărut în totalitate datorită campaniilor de otrăvire din anii 80, iar în ultimii 20 de ani nu s-a înființat nici măcar o colonie nouă! Așadar, realizarea coloniilor artificiale prin amplasarea cuiburilor fabricate din material lemnos a avut loc mai ales în acele zone, unde ciorile de semănătură, şi astfel cuiburile naturale lipsesc.
Mentenanța cuiburilor la Vásárhelyi-puszta, Ungaria (Foto: Solt Szabolcs)
În cursul unei întregi perioade de cuibărit, într-un astfel de cuib artificial se acumulează cantităţi impresionante de excremente şi ingluvii, care datorită precipitaţiilor din iarnă şi primăvară se încheagă, formând un monobloc întărit şi umed. Aceste cuiburi, prin construcţia lor protejează excelent ouăle şi puii, contribuind semnificativ la eficienţa activităţilor de conservare, pe de altă parte însă se uscă mult mai greu decât cele naturale clădite din crengi. În cazul în care ponta este depusă pe o asemenea suprafaţă umedă, ouăle pot răci foarte uşor şi astfel devin infertile. Tocmai din aceste considerente este nevoie de efectuarea anuală a curăţirii cuiburilor artificiale, uneori fiind necesare şi alte intervenţii de întreţinere, precum consolidarea celor crăpate sau despicate.
Cuib artificial ocupat de vânturel roșu (Foto: Nagy Attila)
Deşi aceste cuiburi sunt montate în mod special pentru vânturei de seară, ele sunt ocupate în mod regulat şi de alte specii. În anumite colonii artificiale cuibăresc numeroase vânturei roşii respectiv ciufi de pădure care, fiind şi ele specii de păsări protejate, sunt de asemenea binevenite. În cazul acestora din urmă perioada de cuibărit începe mult mai devreme decât cea a vânturelului de seară, aşadar nu e de mirare că în cursul activităţilor de întreţinere a cuiburilor multe dintre acestea au fost deja ocupate de vânturei roşii şi ciufi. Numărul ouălor depuse în multe rânduri a fost destul de ridicat (5-8 în cazul vântureilor roșii, 7-9 la ciufi), fapt care ne dă speranţe că contrar anului trecut, foarte slab în privinţa mărimii populaţiilor ale speciilor de pradă (în special a şoarecelui de câmp), anul acesta vântureii de seară vor fi aşteptaţi la întoarcerea lor de masă bogată. În ceea ce priveşte disponibilitatea locurilor de cuibărit, nu vor avea probleme!
Sălașul ciufului de pădure (Foto: Nagy Attila)
Mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat!
|
|
|
