Conservarea vânturelului de seară în regiunea Panonică (LIFE05/NAT/H/000122)
Magyar  |  English  |  Românã
Drepturi  |  Impressum  |  Contact
Autentificare
utilizator
parola
autentificareînregistrareparola
proiect LIFE  :  vânturelul de seară  :  monitoring  :  materiale  :  linkuri  :  galerie  :  listă de discuţii  :  păsări cu emiţător
Ştiri
Au ajuns primii vânturei de seară în coloniile de cuibărit din vestul României, Ungaria și Voivodina (Serbia). (2012/04/30)
Partenerii din Ungaria, România și Serbia, implicați în conservarea populației de vânturel din interiorul arcului Carpatin, și în acest an au derulat lucrările necesare de mentenanță în coloniile artificiale realizate în cadrul mai multor proiecte. (2012/04/04)
Anul acesta a avut loc cea de a 7-a ediție a conferinței denumită „Sólyomcsalogató”, un eveniment ce întrunește specialiștii, preponderent din Ungaria, care activează în domeniul studiului și protecției păsărilor răpitoare. Întâlnirea din acest an a fost organizată în parteneriat, de MME/BirdLife Ungaria și Directoratul Parcului Național Körös-Maros, în 18-19 februarie, la centrul de vizitare al PNKM din orașul Szarvas, Ungaria. (2012/02/21)
Se fac zece ani de când Grupul Milvus se ocupă de cercetarea migrației păsărilor răpitoare. Este un aspect binecunoscut, că numeroase păsări răpitoare, printre care și vânturelul de seară, este specie migratoare de cursă lungă, petrecând lunile de iarnă în Africa. (2011/11/16)
Afişări: 1099319
Ultima actualizare: 2012/06/10
următoarele 4 >>  
Din nou acasă
Solt Szabolcs - MME (2012/04/30)

A hazai és vajdasági, valamint romániai (partiumi) fészkelő-helyekre a napokban megérkeztek afrikai telelőterületeikről az első kék vércsék.

Primul vânturel de seară observat în 2012 (Foto: Engi László)

Primul vânturel de seară observat în 2012 (Foto: Engi László)



Primele exemplare au fost văzute în data de 13 aprilie la una dintre coloniile artificiale de la Királyhegyesi-puszta, Ungaria. În zilele următoare au apărut vânturei și în alte locații. În Câmpia de Vest a României primele păsări (două femele) au fost observate în data de 18 aprilie la Socodor, jud. Arad, de către Luca Dehelean și Andreea Sandu (Grupul Milvus), iar cu o zi după aceasta, reprezentată de o femelă și doi masculi, specia a reapărut și la o colonie artificială din Serbia (Vrbica). În aceste zile, au fost revăzute chiar și câteva din exemplarele inelate în cursul anilor precedenți. La fel s-a întâmplat și la Vásárhelyi-puszta (Ungaria) în data de 16 aprilie, când cu ajutorul lunetei colegii din țara vecină au identificat un mascul inelat ca pui în anul 2008, la Cserebökényi-puszta (tot Ungaria).

Deseori, aceste păsări, care ajung atât de devreme la noi, se odihnesc pe acoperișul cuiburilor artificiale, savurând razele soarelui. Totuși, lupta pentru ocuparea și posesia celor mai preferate cuiburi începe instantaneu. Aceste confruntări aspre au loc începând cu sfârșitul lunii aprilie, și continuă și în mai, până la depunerea ouălor.

Deși la început părea că vom avea o primăvară călduroasă și secetoasă, a doua parte a lunii aprilie, tocmai când ajung vântureii pe meleagurile noastre, s-a dovedit a fi răcoroasă și cu multe precipitații. Totuși, chiar și în aceste condiții mai puțin primitoare, numărul exemplarelor de Falco vespertinus din colonii a crescut de la o zi la alta. La fel s-a întâmplat și la Vásárhelyi-puszta (Ungaria), unde, deși la un moment dat abia 2-3 perechi au fost prezente la cuiburi, după câteva zile au putut fi identificate peste 20 de perechi.

Cu ocazia observațiilor făcute de colegii din Ungaria, a fost revăzut și un mascul denumit „Tihamér”, echipat în 2009 cu un geolocator. Această pasăre a fost detectată și în cursul anului trecut, însă specialiștii nu au reușit să-l recaptureze, și să demonteze aparatul de pe spatele vânturelului. Să sperăm că anul acesta nu vor da greș, și pe baza datelor descărcate de pe geolocator vom afla noi informații despre rutele de migrație din Africa folosite de aceste păsări!

În ultimele zile de aprilie – poate mai devreme decât de obicei, au apărut și primii vânturei de seară de anul doi. Majoritatea dintre aceste păsări tinere nu cuibăresc în primul an de revenire, pentru ei, pe ținuturile lor de origine, însă au fost observate mai multe exemplare făcând parte din această categorie de vârstă fragedă, care totuși au reușit să-și găsească pereche și să cuibărească cu spor în al doilea an calendaristic pentru ele.

După prima revenire din Africa – un mascul tânăr, primul exemplar de vânturel de seară de anul doi observat în 2012 în Ungaria (Foto: Solt Szabolcs)

După prima revenire din Africa – un mascul tânăr, primul exemplar de vânturel de seară de anul doi observat în 2012 în Ungaria (Foto: Solt Szabolcs)

Recondiționarea cuiburilor artificiale destinate vântureilor de seară
Solt Szabolcs - MME (2012/04/04)

Partenerii din Ungaria, România și Serbia, implicați în conservarea populației de vânturel din interiorul arcului Carpatin, și în acest an au derulat lucrările necesare de mentenanță în coloniile artificiale realizate în cadrul mai multor proiecte..

Lucrări la o colonie artificială din Câmpia Transilvaniei, România (Foto: Nagy Attila)

Lucrări la o colonie artificială din Câmpia Transilvaniei, România (Foto: Nagy Attila)



Speciile care, din punct de vedere taxonomic, fac parte din familia șoimilor, nu construiesc cuib, își cresc puii în cuiburile altor păsări sau în cuiburile artificiale fabricate de om. Așa se întâmplă și în cazul vântureilor de seară, care de obicei cuibăresc în cuiburile speciilor de ciori. Unde însă nu există cuiburi naturale potrivite pentru vânturei, le putem ajuta prin amplasarea cuiburilor artificiale.
După îndepărtarea resturilor acumulate în cuiburi în cursul anului precedent, care formează un strat cimentat, de multe ori îmbibat cu apă, și astfel nu constituie ambianță adecvată pentru depunerea ouălor, se introduce pietriș (mărgăritar) uscat și permeabil. De asemenea, odată cu această activitate, de repară/înlocuiesc acele cuiburi care nu se mai prezintă în condiții satisfăcătoare.

Bineînțeles, aceste cuiburi sunt montate în special în vederea conservării populației de vânturel de seară, dar o parte dintre ele sunt ocupate de păsări aparținând altor specii, precum vânturelul roșu, ciuful de pădure, sau stăncuța.

În anumite locații, precum în câteva colonii din județul Bihor și Arad, se formează adevărate colonii de câte 20-30 de perechi de vânturel roșu, specie care, de altfel, cuibărește mai degrabă solitar. Toate aceste păsări cuibăresc mai devreme în comparație cu vânturelul de seară, ele încep să depună ponta încă din martie. Anul acesta primăvara a sosit mai devreme, decât de obicei, ceea ce a determinat multe păsări să se apuce de cuibărit încă din mijlocul lunii martie. Astfel, nu este de mirare că, vizitând coloniile artificiale pentru derularea activităților de mai sus, am întâlnit în mai multe rânduri vânturei roșii și ciufi de pădure, aflați în etapa de clocire a ouălor.

Din cauza secetei, spre sfârșitul lui martie, început de aprilie, au existat condiții asemănătoare cu cele de vară, în mai multe zone solul fiind crăpat și prăfos, precum în lunile estivale. Dacă această vreme se menține, vom avea parte din nou de un an secetos, spre bucuria vântureilor și dumbrăvencelor.

Precum pe timp de vară… (Foto: Solt Szabolcs)

Precum pe timp de vară… (Foto: Solt Szabolcs)

Întâlnirea din Ungaria a specialiștilor în păsări răpitoare – Sólyomcsalogató, ediția 2012
Solt Szabolcs - MME (2012/02/21)

Anul acesta a avut loc cea de a 7-a ediție a conferinței denumită „Sólyomcsalogató”, un eveniment ce întrunește specialiștii, preponderent din Ungaria, care activează în domeniul studiului și protecției păsărilor răpitoare. Întâlnirea din acest an a fost organizată în parteneriat, de MME/BirdLife Ungaria și Directoratul Parcului Național Körös-Maros, în 18-19 februarie, la centrul de vizitare al PNKM din orașul Szarvas, Ungaria.


În 2006, Grupul de lucru pentru protecția păsărilor răpitoare din cadrul MME, a organizat prima ediție "Sólyomcsalogató", în dorința de a cataliza fluxul de informații între specialiștii din Ungaria activi în programele derulate în vederea conservării acestor specii de păsări. De atunci, această întâlnire se organizează în fiecare an, iar între timp și grupul țintă al evenimentului s-a extins. Conferința atrage din ce în ce mai multe organizații de peste hotarele Ungariei, în special datorită proiectelor transfrontaliere româno-maghiare respectiv sârbo-maghiare, derulate în anii precedenți în parteneriat de către organizații neguvernamentale din Ungaria, România și Serbia.

În cadrul conferinței s-au prezentat datele de cuibărit obținute în cursul anului trecut, rezultatele proiectului transfrontalier sârbo-maghiare derulat în vederea conservării vânturelului de seară și a dumbrăvencei, au avut loc dezbateri pe diferite subiecte, s-a acordat premiul dedicat în fiecare an unui specialist din acest domeniu, s-a ales noua conducere a Grupului de lucru, etc.

Prin această cale, echipa a MME dorește să mulțumească Directoratului Parcului Național Körös-Maros ajutorul acordat în organizarea acestui eveniment!

Migrația vântureilor de seară în Dobrogea
Nagy Attila - Grupul Milvus (2011/11/16)

Se fac zece ani de când Grupul Milvus se ocupă de cercetarea migrației păsărilor răpitoare. Este un aspect binecunoscut, că numeroase păsări răpitoare, printre care și vânturelul de seară, este specie migratoare de cursă lungă, petrecând lunile de iarnă în Africa. În mod general, strategia de migrare a răpitoarelor se bazează pe un stil de zbor catalizat de coloanele de aer cald ce se formează peste zonele terestre, prin care păsările reușesc să reducă la minim efortul depus. Deoarece peste luciu de apă nu se creează coloane de aer care să susțină păsările, răpitoarele de obicei se feresc de traversarea mărilor și își aleg rutele în așa fel încât să evite întinderile mari de ape. Acest fenomen este mai puțin relevant în cazul răpitoarelor de talie mică, printre care se numără și vânturelul de seară, dat fiind faptul că aceste specii sunt oarecum obișnuite cu zborul activ prin bătăi de aripi puternice. De exemplu Falco amurensis, cea mai apropiată rudă din punct de vedere taxonomic a vânturelului de seară, în cadrul migrației sale de toamnă zboară fără oprire câteva mii de km peste Oceanul Indian. Cu toate astea, după cum a reieșit din informațiile obținute în cadrul proiectului LIFE dedicat conservării lui Falco vespertinus (LIFE05 NAT/H/000122) cu ajutorul vântureilor echipați cu transmițătoare satelitare, chiar și specia noastră, în limitele posibilităților, în timpul pasajului urmărește habitatele terestre. Este mai mult ca posibil ca Csalán respectiv Virág, cele două femele dotate cu transmițătoare, care la un moment dat au ajuns în Ucraina, să fi urmărit ruta pontică și au ocolit Marea Neagră dinspre vest.

Bazată pe acest concept, am considerat că strategia generală de migrație a păsărilor răpitoare trebuie să fie valabilă și în Dobrogea. Călăuziți de această idee, în anul 2000 am străbătut întreaga Dobrogea terestră cu speranța că vom descoperi principala rută de migrație, folosită de răpitoare în pasajul lor de toamnă, și vom avea șansa de a cerceta perioadele de migrație respectiv strategia de zbor a tuturor speciilor de păsări răpitoare migratoare de la noi. Pe baza rezultatelor obținute, am selectat Munții Măcinului ca locul viitoarelor noastre cercetări.

Timp de șase ani am urmărit migrația răpitoarelor în aceste munți dobrogene, și în fiecare an am observat aproximativ 10000 de răpitoare.



Analizând totalurile datelor colectate nu ne este greu să realizăm faptul că, vânturelul de seară nu a fost o specie observată foarte des, abia fiecare al 243-lea răpitor a aparținut acestei specii. Deși, potrivit informațiilor existente privind avifauna Deltei Dunării a fost mai mult decât clar că, vânturelul de seară este o pasăre relativ comună în perioada migrației de toamnă. Ca exemplu, pe baza unor date venite de la specialiști locali, în toamna anului 2007 un coleg de-al nostru angajat în cadrul proiectului LIFE, în vecinătatea Deltei Dunării a regăsit unul dintre locurile de înnoptare folosite de vânturei în perioada de pre-migrație, unde de obicei se adună câteva sute, uneori chiar peste o mie de vânturei de seară. Pe baza acestor informații am tras concluzia, că dintr-un motiv sau altul vântureii ocolesc Munții Măcinului și preferă alte rute în drumul lor spre Africa.

În anul 2010 programul de cercetare a migrației păsărilor răpitoare din Dobrogea, implementat de Grupul Milvus, a ajuns la următoarea treaptă. Dobrogea nu constituie regiune prioritară doar pentru păsările sălbatice. Investitorii din domeniul valorificării energiei eoliene consideră Dobrogea ca fiind una dintre cele mai propice zone din Europa în această privință. Numeroase programe de cercetare și de evaluare a impactului au demonstrat că, turbinele eoliene pot afecta grav anumite populații de păsări. Obiectivul nostru de data aceasta a fost identificarea rutelor existente de migrație, obținerea unei baze de informații care să ne furnizeze suficiente date pentru a putea interveni atunci, când se dorește realizarea unui parc eolian într-o zonă importantă pentru păsările răpitoare migratoare. Perioada de cercetare a fost de această dată de abia două săptămâni, însă contrar anilor precedenți, s-au făcut observații simultane în 15 locații diferite. Deși perioada de cercetare a fost aleasă în mod special încât să acopere vârful de migrație al acvilei țipătoare mici, o altă specie prioritară pentru activitățile de conservare ale Grupului Milvus, ea se suprapune de asemenea cu principala perioadă de pasaj a vânturelului de seară. Din cele aproape 27 de mii de răpitoare identificate 284 au fost vânturei de seară, adică aproximativ un vânturel la o sută de păsări. Senzația noastră a fost totuși că, chiar și aceste efective sunt departe de numărul real de exemplare de Falco vespertinus care migrează prin ruta pontică.

Anul acesta am continuat procesul început în anul precedent, concentrându-ne de această dată asupra sudul Dobrogei. Perioada evaluării a fost aceeași cu cea din 2010, numărătoarele sincronizate s-au desfășurat în 13 puncte diferite. Am considerat de bun augur când în cursul drumului nostru prin Bărăgan spre Dobrogea, am dat de un loc de înnoptare folosită de câteva sute de vânturei. Păsările au folosit ca loc de înnoptare un aliniament de plopi de pe marginea șoselei.

Plantație rutieră și loc de înnoptare în jud. Ialomița (Foto: Nagy Attila)

Plantație rutieră și loc de înnoptare în jud. Ialomița (Foto: Nagy Attila)




Centralizând datele colectate în cadrul taberei din acest an am obținut un rezultat care se conturase deja pe baza informațiilor preliminare. Numărul vântureilor de seară observați a fost de departe cel mai ridicat în istoria taberelor de acest gen organizate de Grupul Milvus. Dintre cele peste 17000 de răpitoare mai mult ca 2500 au fost vânturei de seară, adică câte un vânturel la șapte răpitoare!

Prezentarea datelor din 2011 privind migrația vântureilor de seară în Dobrogea (Nagy Attila)

Anul acesta am mai avut o experiență interesantă legată de pasajul vântureilor. Am reușit să găsim un loc de înnoptare care însă nu este unul tipic, frecventat de vânturei noapte după noapte. La sfârșitul unei zi de observații, tocmai când ne îndreptasem spre tabăra noastră din vecinătatea lacului Bugeac, am observat câteva zeci de Falco vespertinus adunându-se pe o linie electrică aeriană de medie tensiune. Deși înaintea acelei zi, timp de o săptămână, în fiecare zi am trecut de două ori pe lângă acest loc, nu s-a întâmplat să vedem vânturei.

Vânturei de seară pe conductoare de electricitate, Bugeac (Foto: Nagy Attila)

Vânturei de seară pe conductoare de electricitate, Bugeac (Foto: Nagy Attila)



Urmărind vântureii, încet numărul lor a crescut la până de peste o sută, și la un moment dat au început să rotească peste o dumbravă dintr-o vale, comportament obișnuit pentru vântureii care se pregătesc de înnoptare. A fost deja aproape întuneric când, potrivit așteptărilor noastre, păsările și-au ocupat locurile pe copacii din vale.

Vânturei de seară pregătindu-se de înnoptare lângă lacul Bugeac (Nagy Attila)

Locul de înnoptare de lângă Bugeac (Foto: Nagy Attila)

Locul de înnoptare de lângă Bugeac (Foto: Nagy Attila)



Deși în zilele următoare am accesat de mai multe ori acest habitat în orele de amurg, nu am mai văzut picior de vânturel. Cu siguranță am reușit să prindem momentul, când un grup de vânturei de seară aflați în plină migrație, au ales spontan un loc de înnoptare, care le-a găzduit abia pentru o singură noapte.
 
următoarele 4 >>  
© Conservarea vânturelului de seară în regiunea Panonică (LIFE05/NAT/H/000122) Toate informaţiile şi datele de pe această pagină web constituie proprietatea programului, republicarea sau folosirea acestora fiind posibilă doar cu acordul în scris al managerului de proiect.